Va mai amintiti istorioara din metrou? Shalys is back with something new :)
"Te-ai intrebat vreodata cum de e atat de puternica o privire?
Cum de simti ca esti privit(a)? Ce iti spune tie asta? Privirea nu are o existenta fizica, nu are un corp, nu are substanta. Percepem lumina reflectata de mediul inconjurator si, in mod pur intamplator si de cei din jurul nostru. Doar atat, o serie de fotoni, o mana de fire de nisip luminos aruncata in fata noastra de un corp ceresc cvasi-etern pentru noi...
Si totusi, lasand la o parte mecanismele fizice, ce este privirea? Mergi pe strada si atentia iti este atrasa de un caracter zglobiu, care rade cristalin la masa unei terase, aflat la un suc cu o cunostinta... si, dupa ce i-ai analizat persoana pret de cateva clipe, te priveste direct si fara sovaiala.
Sunt in metrou, prada apatiei cotidiene... si privirile imi aterizeaza asupra unei persoane de pe banca din fata mea, care este absorbita de prima parte a noului capitol pe care l-a inceput in aceasta seara, dupa ce a terminat cu orele de serviciu... Si isi ridica ochii, fix in ochii mei. Si ceva arde...
Oare, intre cadrele pe care creierul nostru le proceseaza in fiecare clipa, sufletul nostru se intinde catre cealalta persoana si astfel ne dam de gol? Oare, inainte de a clipi, ochii nostri absord o farama din energia celuilalt si astfel el/ea simte ca este jefuit de propria persoana, aruncandu-ne imediat o privire ce pare a ne pedepsi pentru indrazneala noastra? Oare?..."
Shalys
Postări
2 comentarii:
Pentru mine privirea este primul lucru pe care il remarc la o persoana, pentru ca ea spune totul. Oricat de bun actor e cineva la un moment dat, involuntar, privirea il tradeaza. Imi place uneori sa ma uit la oameni, sa le ghicesc oarecum starea dupa expresia fetei sau din privirile lor...
Took me some... 2 years? or so... to answer this but - cred ca am ceva cu ochii persoanelor din jurul meu pentru ca... nu poti machia ochii... desigur, exista suficiente forme de lentile de contact care sa ma parsiveasca... dar sa spunem ca sunt destul de rare cat sa le poti ignora linistit(a). De-aia ma indrept spre ochi din start. They're genuine and that's something really not that often seen around. Everybody lies at some extent, everybody tries to play a form of "genuine" that will, sooner or later, succumb to its own false nature.
Too many words... too much falseness... :-s
Trimiteți un comentariu